Dislexia ste o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.

Este un deficit de un anume grad, în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire. Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când apare de asemenea și însușirea cititului. Copilul evită lecturarea și ezită să citească cu voce tare.

Dislexia nu este o boală deci nici nu se poate vindeca. Un copil dislexic va rămâne dislexic şi în viaţa de adult. Greutăţile legate de citit-scris sau calcul vor persista într-o anumită măsură dar depinde de fiecare persoană dislexică în ce măsură reuşeşte să facă faţă acestuia. Copiii dislexici, fără un sprijin familial sau un ajutor specializat, devin adulţi cu o stimă de sine scăzută. Foarte mulţi dintre ei dezvoltă un sentiment de autoacuzare, ruşine şi sentimentul de necorespundere din cauza eşecurilor legate de învăţare. Dacă nu îşi prelucrează frustrările trăite, devin adulţi cu o încredere în sine scăzută, ceea ce va determina diferite probleme în relaţiile sociale.

Cauza dislexiei este un defect al capacitatii creierului de a traduce imaginile primite de la ochi sau de la urechi in limbaj inteligibil, fara a duce la probleme de vedere sau de auz dar, nu este o boala si nici un defect de inteligenta.  Copilul cu dislexie trebuie consiliat pentru ca acesta va dezvolta pe parcurs frustrari care il vor impiedica sa se dezvolte armonios ca si adult.

Autoaprecierea adultului dislexic joacă un rol hotărâtor în calitatea vieţii. Prelucrarea frustrărilor din copilărie, autoacceptarea vor ajuta adultul dislexic la dezvoltarea echilibrului psihic şi a forţei de viaţă. Funcţionarea unor grupuri de sprijin pentru adulţii dislexici ar ajuta mult în prelucrarea problemelor.

Dislexia poate afecta mai multe functii diferite.

Dislexia vizuala este caracterizata de inversarea cifrelor si literelor si de inabilitatea de a scrie simbolurile in ordinea corecta.

Dislexia auditiva implica dificultati cu sunetele sau grupurile de sunete. Sunetele sunt percepute ca in alta ordine sau nu sunt auzite corect.

Disgrafia se refera la dificultatea copilului de a tine si controla creionul astfel incat sa poata scrie semnele corect pe hartie.

Iata cateva semne care ar indica daca copilul tau sufera de dislexie:

Semne care pot fi observate în vorbirea copilului:

  • A început să vorbească mai târziu în comparaţie cu alţi copii.
  • Vocabularul şi capacitatea de exprimare s-au dezvoltat într-un ritm prea lent.
  • Îi creează greutăţi pronunţia unor cuvinte mai lungi sau necunoscute.
  • Tulburările de pronunţie se corectează cu dificultate deşi participă regulat la activităţile logopedice.
  • Învaţă greu cuvinte noi, nume, expresii, iar cuvintele nou învăţate nu se integrează în vocabularul activ.
  • Deseori confundă cuvintele asemănătoare.
  • Se exprimă greu, îi lipseşte capacitatea de evidenţiere a esenţialului, de multe ori nu reuşeşte să vorbească coerent despre o anumită temă.
  • Are greutăţi în găsirea cuvintelor, uneori îşi aminteşte greu chiar şi cuvinte simple, utilizate zilnic.
  • Vorbeşte incorect din punct de vedere gramatical.
  • Deşi rezultatul este negativ la testul de audiometrie, pune întrebări repetate de parcă n-ar auzi sau n-ar înţelege ceea ce i se spune.
  • Nu aude dacă un anumit sunet este prezent sau nu într-un cuvânt, are probleme în despărţirea unui cuvânt în sunetele componente, percepe incorect ordinea sunetelor într-un cuvânt.
  • Nu ascultă cu plăcere poveşti, nu pune întrebări referitoare la întâmplările din poveste, poate povesti doar foarte puţin despre întâmplările din poveste.
  • Nu are simţul ritmului.

Nu lasa ca frustrarile copilului tau sa il transforme intr-un adult inadaptabil!

Consulta din timp un psiholog!

Fa o programare!

 

Similar Posts