Abordarea micro-mezzo-macro poate fi utilizată pentru a analiza problemele relaționale în bolile cronice.
Examinarea rușinii la nivel micro, a încrederii la nivel de mezzo în ceilalți și a conexiunilor comunitare la nivel macro poate ajuta la atenuarea barierelor relaționale.
Efectuarea unei schimbări la un nivel poate afecta toate nivelurile sistemului relațional.
Asistenții sociali analizează problemele analizând trei niveluri ale relațiilor și conexiunilor unei persoane. Nivelul micro explorează relația unei persoane cu ea însăși: convingerile și sentimentele ei despre ea însăși. Nivelul mezzo cuprinde mediul imediat al unei persoane, în special familia și prietenii. Nivelul macro cuprinde societatea mai mare și include politici și valori guvernamentale, economice și culturale.
Boala cronică bariera în relații
Singurătatea este o „experiență neplăcută care apare atunci când rețeaua de relații sociale a unei persoane este deficitară fie calitativ, fie cantitativ (Bekhet & Zauszniewski, 2008).” Când nu obținem suficientă conexiune, ne simțim singuri. Acest sentiment de singurătate este un semn de avertizare care ne avertizează asupra nevoii noastre nesatisfăcute de conexiune.
Boala cronică întrerupe conexiunea prin eliminarea oportunităților de interacțiune. Această restrângere a oportunităților are loc la niveluri micro, mezzo și macro.
Nivel micro: convingerile pe care le avem despre noi înșine ne afectează relațiile. Mulți oameni care trăiesc cu o boală cronică poartă un sentiment de rușine față de boala lor, crezând că boala lor îi face să nu fie iubiți. Se simt ca și cum simptomele lor îi fac prea nevoiași și lipsiți de resursele necesare pentru a fi parteneri, părinți și prieteni buni. Această credință – adesea nearticulată – îi determină pe oameni să evite legătura sau să-și „mascheze” boala, ascunzând prietenilor și familiei măsura în care boala le afectează viața de zi cu zi.
Nivelul Mezzo: Relațiile noastre interpersonale cu membrii familiei și prietenii sunt, de asemenea, afectate de boli cronice. Mulți oameni care trăiesc cu boli cronice sunt familiarizați cu legăturile strânse care dispar sau care fac comentarii insensibile. Putem simți disperarea că alți oameni nu înțeleg ce înseamnă să fii bolnav cronic.
Într-adevăr, mulți oameni (conștient și inconștient) sunt speriați de vulnerabilitatea care există în a fi uman. Boala noastră aduce acea vulnerabilitate (și anxietatea lor) în prim-plan, determinându-i să se apere de sentimentele lor dureroase, distanțandu-se de experiențele noastre.
Nivel macro: relațiile cu comunitatea mai mare sunt benefice. Să stăm în parc într-o zi însorită, să mergem la un muzeu sau la teatru, să mâncăm la un restaurant – toate aceste activități ne pun în contact cu alți oameni. Poate că nu îi cunoaștem pe acești oameni, dar a fi în prezența lor ne amintește că facem parte din țesătura mai largă a vieții comunale.
Poate fi dificil pentru persoanele cu boli cronice să folosească spațiile publice. Simptomele noastre pot face dificilă navigarea în mulțime și niveluri ridicate de stimulare. În plus, COVID continuă să facă pe mulți oameni care trăiesc cu boli cronice să fie precauți cu privire la siguranța utilizării spațiilor publice. Această utilizare a spațiilor publice este o cale importantă de conectare și este problematic faptul că persoanele bolnave cronice nu pot profita cu ușurință de aceste oportunități.
Abordarea barierelor legate de bolile cronice din calea relațiilor
La fiecare nivel – micro, mezzo, macro – putem întreprinde intervenții pentru a atenua barierele legate de bolile cronice din calea relațiilor. Schimbările la fiecare nivel vor reverbera, provocând schimbări la alte niveluri. Adică, „[deoarece nivelurile micro-mezzo-macro sunt interconectate, există un efect de ondulare atunci când intervenția are loc la un nivel într-o anumită zonă (Rogers, 2013).”
Nivel micro: Vindecarea rușinii față de boala noastră este importantă în îmbunătățirea valorii de sine. Putem recunoaște sentimentul de rușine și cum ne face să dorim să ne retragem de ceilalți? Putem găsi în schimb durerea? Rușinea ne spune: „Boala mea face din mine o persoană de neiubit. Cum mă pot aștepta să am prieteni?” Durerea ne spune: „Sunt trist și supărat că boala mea mă împiedică să mă bucur de timpul cu prietenii așa cum mi-aș dori”. Durerea ne ajută să ne denumim sentimentele și, pe măsură ce atenuăm rușinea, ne îndepărtează mai degrabă decât spre ceilalți. Credem că suntem demni de legătură.
Nivelul Mezzo: Îmbunătățirea relațiilor cu familia și prietenii necesită onestitate și încredere din partea tuturor părților. De asemenea, necesită renunțarea în mod conștient la vinovăție și vina pentru boală. A trăi cu boală este stresant atât pentru bolnavul cronic, cât și pentru legăturile ei strânse. Adesea, persoana bolnavă cronic se simte vinovată pentru că este bolnavă, iar membrii familiei/prietenii ei se simt vinovați pentru că nu au făcut suficient pentru a o mângâia sau a avea grijă de ea. În mod similar, persoana bolnavă cronic poate învinovăți membrii familiei/prietenii ei pentru că au dezamăgit-o; membrii familiei/prietenii pot învinovăți persoana bolnavă cronic pentru că nu se îmbunătățește.
Dacă reîncadram vinovăția și vina ca expresii inutile ale stresului pe care îl simțim în fața bolii, putem face față mai bine bolii ca o echipă. În loc să ne arătăm cu degetul unul către altul și spre noi înșine, ne putem întreba: „Cum putem face față împreună stresului creat de boală? Cum ne putem înțelege și susține unul pe celălalt? Cum putem fi în aceeași echipă?”
Nivel macro: Creșterea gradului de utilizare a spațiilor publice este importantă pentru a ne conecta la comunitate. Putem identifica de ce avem nevoie pentru ca această utilizare să se simtă mai confortabilă. Poate că avem nevoie de ajutoare pentru mobilitate sau de acces ușor la băi. Poate că, din cauza anxietății legate de COVID, trebuie să rămânem la spațiile în aer liber chiar acum. A face un plan pentru ceea ce avem nevoie înainte de a ieși în oraș reduce anxietatea. A ne aminti că putem pleca dacă disconfortul nostru devine prea mare este o limită importantă de îngrijire de sine.
